De ce o nouă revistă? De ce Archiva Moldaviæ? Răspunde aceasta unei nevoi epistemice? Probabil însă că întrebarea cea mai frecventă pe care cititorii şi-o vor pune va fi legată de apelativul Moldova din titlul revistei. De ce Moldova şi la care Moldovă ne referim: la Moldova aşa cum s-a conturat în Evul Mediu sau la Moldova „mică”, cea de după 1775 şi 1812? Avem în vedere şi Bucovina în ansamblul său, în pofida împărţirilor din 1775 şi 1940, mai întâi în beneficiul Austriei, apoi în cel al URSS? Avem în vedere şi Basarabia, care a cunoscut un proces asemănător în 1812 şi 1940, întâi în favoarea Rusiei, apoi în cea a URSS?
Ca orice regiune istorică, Moldova este istorie şi geografie deopotrivă. Geografia simbolică a Moldovei reprezintă indubitabil un subiect incitant, dar există un interes pentru mai mult decât atât. Ne interesează acest teritoriu cu marginile sale pe Carpaţii Orientali, pe malurile Ceremuşului, Nistrului, Dunării şi Milcovului şi pe ţărmurile Mării Negre. Ne interesează pentru că a avut o istorie specifică, o identitate specifică – iar locuitorii săi au avut o conştiinţă a acestei identităţi! – de-a lungul celei mai mari părţi a existenţei sale. Este vorba de istoria complicată a unui spaţiu care s-a aflat la întretăierea civilizaţiilor şi a unor puteri locale sau continentale, cel mai adesea în dependenţă de acestea, în diferite contexte istorice, care a cunoscut o scurtă perioadă de extindere, iar ulterior grele pierderi teritoriale, dispute cu vecinii, războaie, invazii, ocupaţii, amestecuri de populaţii, tulburări interne, traume colective, o anume dezvoltare economică – deşi constanta în comparaţie cu Europa occidentală a fost subdezvoltarea –, o oarecare înflorire culturală, cu influenţe diverse. Istoria regiunii se cere cunoscută, zgura politizărilor şi a disputelor neacademice merită a fi înlăturată.
Fără punerea istoriei acestui spaţiu în context european şi mai ales central-est european, înţelegerea sa va fi limitată, distorsionată chiar. De aceea, deşi centrul preocupărilor noastre îl constituie istoria Moldovei şi a surselor sale istorice – opţiune pe care o considerăm legitimă –, revista va fi deschisă şi contribuţiilor privind istoria altor regiuni din proximitate, cu care Moldova a avut legături strânse de-a lungul veacurilor şi care au făcut sau fac parte din diferite configuraţii statale: Transilvania, Muntenia, Ungaria, hanatele tătaro-mongole din nordul Mării Negre, Polonia, Lituania, Imperiul Habsburgilor, Bizanţul şi Înalta Poartă, Rusia Ţaristă şi URSS, România, Republica Moldova şi Ucraina, cu influenţele lor efemere sau de durată.
Istoria Moldovei este investigată de câteva sute de ani, de la cronicile medievale – anonime sau cu autori cunoscuţi – până la lucrările recente. S-a acumulat astfel o cantitate impresionantă de studii şi de materiale documentare, axate îndeosebi pe istoria medievală şi pe prima parte a celei moderne, mai puţin însă pe cea de-a doua parte a perioadei moderne şi pe cea contemporană. Perspectivele au fost, sunt şi fără îndoială vor fi diverse, adesea divergente, polemice chiar, cum este şi firesc.
Pe acest teritoriu a trăit şi trăieşte o majoritate etnică românească, dar şi grupuri etnice minoritare însemnate, uneori aşezate compact în anumite zone. Îndeosebi marginile nordice, estice şi sud-estice ale Moldovei au fost şi sunt în fapt spaţii ale interferenţelor etno-culturale. Având în vedere toate acestea şi considerând axiomatică necesitatea tratării profesionale a trecutului, respingem perspectivele reducţioniste în scrierea istoriei. Cercetarea istorică merită ceva mai bun decât anexarea la discursul etnocentric (inclusiv la specia sa naţional-comunistă) sau la cel internaţionalist de extracţie bolşevică, care au făcut ravagii în jumătatea estică a Europei. Aşadar, avem în vedere o istorie care să cuprindă experienţele (diferite) ale oamenilor care au trăit în acest spaţiu, ale instituţiilor pe care le-au construit, pe care le-au administrat, ale localităţilor (zeci de oraşe şi mii de sate) pe care le-au ridicat şi le-au populat, ale legăturilor politice, militare, religioase, sociale, economice, culturale ş.a.m.d. Pentru că este important să ştim ce, cum şi de ce s-a întâmplat, de la chestiuni factuale precise până la cele de perspectivă mai largă.
Această regiune de margine este bogată în fenomene şi evenimente istorice, mai bine sau mai puţin cunoscute. Există un număr important de cercetători – români, moldoveni, ruşi, ucraineni, occidentali – care studiază diferite aspecte ale acestei istorii, deşi distribuirea lor pe epoci sau pe teme de interes este vizibil inegală. Motivaţiile acestor cercetători sunt şi ele diverse, de la cele identitare şi politice până la cele strict ştiinţifice, chiar dacă probabil acestea nu pot fi precis delimitate în cazul celor mai mulţi istorici, politologi, antropologi sau sociologi.
Dificultăţile în calea cercetării istoriei acestui spaţiu sunt determinate de diferiţi factori. Sursele – îndeosebi cele arhivistice – care privesc regiunea se regăsesc în arhivele şi bibliotecile din România, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Polonia, Ungaria, Turcia, Grecia, Italia, Vatican, Franţa, Germania, Suedia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii etc. Ele au fost scrise în limbi diverse: slavă veche, latină, română, maghiară, polonă, rusă, ucraineană, germană, turco-osmană, greacă, idiş etc. Paleografiile sunt şi ele diverse: chirilică, latină, greacă, gotică, arabă etc. Cu alte cuvinte, investigarea istoriei regiunii solicită cunoştinţe vaste, din variate câmpuri ştiinţifice, deprinderi lingvistice, paleografice şi arhivistice pe măsură. Toate acestea fac cu atât mai necesară specializarea cercetătorilor, dar şi comunicarea rezultatelor investigaţiilor din biblioteci, arhive sau de pe teren.
Un trecut în bună parte comun face cu atât mai necesară o tratare comună, deschisă, cere un dialog între cercetătorii cu specializări şi cu opinii diferite. Revista va încuraja reconstituirea istoriei acestui spaţiu în contextul istoriei Europei central-estice, ştiut fiind că doar prin comparaţie, prin raportare la alte spaţii cunoaşterea istorică are de câştigat. Într-o lume în care cunoaşterea – inclusiv cea istorică – joacă un rol tot mai important, dincolo de graniţe ori de împărţiri politice, este important să existe asemenea platforme de manifestare.
De ce apare la Iaşi Archiva Moldaviæ? De-a lungul timpul au mai existat încercări ieşene de a publica reviste care să aibă ca obiect de activitate atât studiile istorice, cât şi reflectarea activităţii instituţiilor producătoare şi mai ales administratoare de arhive. Din nefericire, toate aceste iniţiative s-au dovedit efemere, iar calitatea materialelor publicate a fost uneori discutabilă. Iaşul a avut şi are un loc important în istoriografia română. De asemenea, ocupă un loc simbolic recunoscut în România în general, în Moldova în particular. Ne place să credem că există aici atât potenţial pentru realizarea unor studii istorice de calitate, cât şi pentru a atrage alături de proiect cercetători din diverse părţi ale Moldovei sau chiar mult dincolo de graniţele ei.
Archiva Moldaviæ nu este o revistă locală. Publicaţia nu se vrea nici o revistă a moldovenilor, chiar dacă este îndeosebi – dar nu exclusiv! – rezultatul eforturilor lor. Ea apare la Iaşi, dar se adresează unei zone largi, în ideea că în România, în Republica Moldova şi în centre academice mai apropiate sau mai depărtate există resurse intelectuale importante, care pot fi implicate în cunoaşterea istorică şi arhivistică a regiunii, în beneficiul unei comunităţi ştiinţifice mai largi. Prin urmare, Archiva Moldaviæ îşi propune să contribuie la impulsionarea studierii istoriei Moldovei într-un context central-est-european, precum şi a surselor sale documentare. Cercetătorii din această zonă transfrontalieră sau interesaţi de ea pot astfel avea un loc suplimentar de „întâlnire”, pot să îşi facă mai bine cunoscute rezultatele cercetărilor, pot intra într-un dialog.
Revista va fi deschisă grosso modo studiilor istorice şi prezentării surselor. Din punct de vedere temporal, sunt binevenite studiile de istorie medievală, modernă, contemporană, altfel spus de la începutul celui de-al doilea mileniu, îndeosebi de la întemeierea statului moldovenesc, în secolul al XIV-lea, până la căderea comunismului, neexcluzând nici incursiunile în postcomunism. Din punct de vedere tematic, avem în vedere istoria politică, militară, socială, economică, culturală, religioasă, a minorităţilor etnice şi religioase, alături de istoria relaţiilor internaţionale, în special cu privire la Europa central-estică, zona Mării Negre, relaţiile românilor, îndeosebi ale moldovenilor, cu slavii, mai ales cu ucrainenii, polonezii, ruşii, dar şi cu slavii sudici, cu grecii, maghiarii,turanicii etc. Studiile „tehnice” de paleografie, diplomatică, genealogie, heraldică, sigilografie, de lingvistică şi geografie istorică, importante pentru cunoaşterea secvenţială a trecutului, vor fi primite cu interes.
Archiva Moldaviæ va promova, deci, istoria profesională, neînregimentată. În paginile revistei îşi vor găsi locul atât reconstituirea detaliată a unor evenimente, momente sau biografii, cât şi o punere în perspectivă a fenomenelor istorice la scară largă, investirea cu sens a celor dintâi. Ne exprimăm respectul faţă de oamenii care locuiesc în aceste zone, indiferent de ţară, de etnie, de rasă sau de religie. Însă este dreptul nostru ca istorici, arhivişti etc. să chestionăm un trecut complicat şi, indiferent că vom deranja convingerile unor indivizi sau grupuri, mai mici sau mai mari, să facem cunoscute rezultatele investigaţiilor profesionale. Într-o Europă în care graniţele se menţin, dar nu mai separă oamenii ca altădată, care circulă liber de la Marea Neagră la Atlantic şi de la Marea Baltică la Marea Mediterană, ideile pot circula şi ele liber, cu mare uşurinţă. Şi este recomandabil, chiar imperativ, ca şi istoricii să fructifice o asemenea oportunitate.
Din punctul nostru de vedere nu există subiecte tabu. Orice subiect este legitim, astfel încât opiniile diverse, tradiţionale sau neconvenţionale, coerente metodologic şi fundamentate pe surse, îşi vor găsi locul cuvenit în paginile revistei. Aceste idei trebuie subliniate cu atât mai mult cu cât arhivele au fost multă vreme, din motive politice, puţin accesibile în partea de est a continentului european. A existat o izolare a arhiviştilor – poate chiar mai mult decât a istoricilor – din acest spaţiu de arhiviştii din Occident. Cunoştinţele profesionale au cunoscut în bună măsură o stagnare. De asemenea, concepţiile „izolaţioniste” au continuat să se manifeste în relaţiile interinstituţionale sau în raport cu publicul, îndeosebi cu cercetătorii.
Archiva Moldaviæ va rezerva un loc important studiilor de arhivistică, de metodologie, descrierilor de fonduri şi colecţii arhivistice deţinute de instituţii publice sau de persoane private. Publicarea documentelor inedite, de interes pentru istoria Moldovei, a României moderne şi a spaţiului central-est european în genere, dar în legătură cu cele dintâi – inclusiv în forma mai elaboratelor studii documentare – va avea o pondere însemnată în revistă, având în vedere că o bună cunoaştere a surselor este o condiţie esenţială, alături de sistemul interpretativ, pentru fundamentarea oricărei cercetări serioase, legitime ştiinţific.
Exercitarea reflexelor critice ale istoricilor şi arhiviştilor, dialogul între cercetătorii cu viziuni diferite asupra trecutului şi asupra modului în care poate fi gestionat patrimoniul arhivistic vor fi încurajate în paginile revistei, în secţiunile de dezbateri, recenzii şi note bibliografice.
După cum am precizat deja, proiectul nostru este unul preponderent istoric şi arhivistic. La baza sa stau câteva idei, câteva concepţii moderne, care cuprind în mod explicit valorile liberale, asumarea deontologiei profesionale,respingerea instrumentalizării istoriei, cooperarea între istoricii şi arhiviştii din regiune sau din alte spaţii, însă interesaţi de zonă. Cu alte cuvinte, valorile noastre sunt cele ale istoriografiei profesionale, critice. Revista va încuraja comunicarea între discipline, recursul atât la metodologiile consacrate, cât şi la cele novatoare, complementare în cunoaşterea trecutului.
Perspectivele asupra istoriei sunt diverse, depinzând de calitatea surselor, dar şi – sau mai ales – de valorile celor care se pronunţă asupra trecutului. Abordarea trecutului pare facilă, însă în realitate este vorba de o întreprindere intelectuală complexă. Oamenii au deseori probleme de interpretare a prezentului, cu atât mai mult a trecutului. Paginile Archiva Moldaviæ sunt deschise tuturor celor care vor să îşi prezinte rezultatele cercetărilor, bazate pe investigarea surselor, a celor de arhivă îndeosebi.Accentul va fi pus pe calitatea textelor, motiv pentru care revista utilizează sistemul peer review pentru selecţia finală a materialelor publicabile. O adecvată ancorare în teoriile existente în istoriografia actuală şi o bună cunoaştere a surselor istorice reprezintă ingrediente necesare pentru înţelegerea trecutului şi comunicarea sa într-o manieră inteligibilă.
*
* *
Ideea acestei reviste a apărut acum câţiva ani, din raţiuni de interes academic. Din motive ţinând de angajarea instituţională diversă şi solicitantă, de coagularea echipei redacţionale, a consiliului ştiinţific, a strângerii textelor de la autori, a obţinerii resurselor financiare etc., revista apare acum.
Archiva Moldaviæ este editată – exclusiv voluntar – de un grup format din istorici şi arhivişti. Prin textele propuse spre publicare, prin sistemul de selecţie a materialelor, prin consiliul ştiinţific internaţional au fost implicaţi mulţi specialişti din România, Republica Moldova, Austria, Franţa, Ungaria, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Cu toţii merită mulţumiri pentru eforturile depuse şi/sau pentru susţinere!
Ritmul apariţiei revistei va fi anual. Ne dorim, se înţelege, ca această publicaţie să aibă viaţă ungă, să fie un vehicul al interacţiunii dintre specialişti, în vederea aprofundării cunoaşterii istorice a spaţiului moldav, precum şi a surselor acestuia.
Dorin Dobrincu
Programul poate fi găsit și ca format pdf in următoarele limbi:
Instituții publice
Consiliul Județean Iași
Universități
Central European University
Pasts, Center for Historical Studies, Central European University, Budapesta
Fundații
Konrad Adenauer Stiftung
Întreprinderi economice
Price Banks (Tomești, Iași)
Conduent
Persoane fizice
Dennis Deletant (Washington, DC)
Ilie Strahotin (Darabani / Pittsburgh, Pennsylvania)
Paul Michelson (Huntington, Indiana)
Jim O'Donnell (Huntington, Indiana)